Imposibilul devine posibil

Avand in vedere ca e prima mea opera nu cred e atat de stralucit. Cu timpul sper sa ma perfectionez. Fanfic-ul meu se numeste Imposibilul devine posibil si este scris din perspectiva lui Renesmee. Actiunea se petrece dupa Zori de zi. Astept critici si de ce nu sugestii, idei.Multumesc anticipat. Sper sa va placa!!!






1 Hotararea


Ma simteam atat de bine, in sfarsit se termina-se totul. Eram atat de usurata ca am scapat de Volturi. Cel putin pentru o vreme, eram convinsi ca se voi intoarce.Cand ma gandesc ca totul incepu-se din vina mea, din vina mea puteam sa pierd cele mai dragi persoane. I-am vazut chipul mamei mele scumpe care a trebuit sa sufere din cauza mea, aproape ca o omorasem cand m-am nascut. Ce copil i-ar face asta mamei sale? Va spun eu : Numai un monstru ! Chiar si tatal meu vroia sa ma scoata din ea numindu-ma “chestie” sau “monstrulet”.Si intr-adevar, ii dau dreptate. Stiu ca o iubeste pe mama mai mult decat orice pe lume si nu ar lasa pe nimeni niciodata sa-i faca rau.Nici macar copilului sau. Si-a cerut iertare de atatea ori cand am aflat. In fine, nu are rost sa mai rascolim trecutul.

Au trecut 7 ani de cand m-am nascut, iar eu aratam ca o adolescenta de 17. Mai aveam cateva luni si ajungeam la maturitate. Cu fiecare zi care trecea corpul se schimba tot mai mult, trasaturile incepeau sa semene tot mai mult cu ale mamei. Sentimentele mele pentru Jacob incepeau sa se amplifice. Chiar in acel moment mama si tata intrasera in casa, insa vazandu-ma concentrata nu m-am intrerupt din reverie.

Jacob se mutase la noi imediat dupa plecarea Volturilor. Nu putea sta departe de mine, la fel cum nu puteam nici eu sta departe de el. Dorinta mea pentru el era tot mai intensa.
Tatal meu auzii cum gandurile mele o luau spre alta cale.

- Nessie…
- Scuze tata, nu e vina mea pentru ca tu imi citesti gandurile. Am spus eu rosindu-ma.
- Ce s-a intamplat ? intreba mami.
- Nimic.Doar un gand ratacit. Spuse tata.
I-am facut semn, ramanandu-i recunoscatoare. Il iubeam atat de mult.
- Si eu te iubesc, frumoasa mea. Mi-a raspuns gandurilor.

Jake intra pe usa.
- Jake iubitule. Am sarit in picioare sarutandu-l pasional.
- Te iubesc Ness, mi-a fost dor de tine. A fost la vanatoare doar pentru 3 ore si deja nu mai puteam de dorul lui. I-am pus mainele pe obrajii lui fierbinti, aratandu-i ca il iubesc mai mult.
- La fel ;spuse el; mai mult decat te iubesc eu nu se poate!
In acea clipa pe usa intra bunicul Carlisle, bunica Esme, unchiul Emmett si unchiul Jazz impreuna cu minunatele mele matusi, Alice si Rose.

Ce face micuta mea? Ma intreba Rose
- Ma gandeam la diferite lucruri, la Forks spre exemplu...
- Exact despre asta vrem sa vorbim, spuse bunicul meu cu voce calda.
Am facut ochii mari de uimire. Nu prea discutasem despre astea de cand am plecat.
-Am vrea sa ne intoarcem. Ai putea incepe si tu scoala. Jake va venii cu tine, impreuna cu parintii , unchii si matusile tale.
- Ohh… minunat, iar incepem liceul… spuse Emmett plictisit.
- Serios? In sfarsit pot merge la scoala? Vorbiti serios? Sau e doar o gluma de-a unchiului Emmett. El a inceput sa rada grozav de puternic. Luam in calcul si posibilitatea asta. Facea multe glume pe seama mea. Era unchiul meu mare si glumet. Am chicotit.
- De data asta e serios. Spuse bunica mea .
- Wow… ne intoarcem in Forks? Pot sa-mi vad si bunicul nu-i asa?
- Sigur Nessie. Imi raspunse Jake. El intotdeauna imi dadea ceea ce vroiam. Dar stiam ca de data asta nu raspunsul lui conta, ci al mamei si al tatalui meu.
- Nu stim sigur scumpo, spuse tati, dar banuiesc , daca vom incepe din nou liceul, e clar.
- Ii voi explica eu cum stau lucrurile .spuse Jacob

- Nu! Spuse mama, tata si Alice in acelasi timp.
Emmett a inceput sa rada.
- Nepoate, de data asta e mai bine sa-i lasi pe ei sa-si rezolve lucrurile. Spuse Emmett facand o pauza.

- Haide-ti … recunoasteti, voi nu v-ati fi putut descurca atat de bine cu Charlie. Degeaba. Trebuie sa-i spuneti doar ce trebuie sa stie. Sa nu uitati asta.

- Are dreptate , spuse bunica Esme.
- Off, m-am plans eu. II urasc pe Volturi. Mi-as fi dorit atat de mult sa-i spunem adevarul. Sa nu ne mai temem de Volturii astia! Sunt doar niste fricosi. Eu cred ca ar trebui detronati.
- In sfarsit cineva care gandeste ca mine, spuse unchiul Emmett de data asta serios.

- Si cand plecam? Intreba mami dorind sa schimbe subiectul.
- Peste 2 zile. Am cumparat biletele de avion.

- Poftim? Spuse Alice uimita. Cum de nu am vazut asta? Vai cate am de pregatit. Nu se poate. Trebuie mers la cumparaturi urgent. Nu putem merge cu acelasi haine. Trebuie schimbata toata garderoba.

- Am fost cu Jacob. Din acest motiv nu ai vazut Alice.
- Mda, banuiam eu.

- Alice nu e nevoie sa cumperi iar un magazin intreg, bine?

- La chestiile astea nu te pricepi asa ca shh… spuse Alice, apoi ii scoase limba mamei.
Aceasta si-a dat ochii peste cap.

Ma cuprinse emotiile. Imi voi revedea bunicul, prietenii din haita. Dar oare cum va fi prima zi de scoala? Cred ca unchiul Jazz simtea schimbarile de dispozitie ale mele, pentru ca un val de liniste ma cuprinse.
- Multumesc unchiule.
- Nu ai pentru ce scumpo.

Asa au trecut si urmatoarele 2 zile. Alice fusese la cumparaturi. Cumpara-se dupa parerea mamei prea multe haine. Era adevarat, dar eu mostenisem de la ea pasiunea pentru moda, asa ca nu ma deranjat. Insa odata cu trecerea timpului emotiile erau tot mai mari. Eram doar noi fetele acasa, barbatii au mers sa vaneze. Dintr-o data m-am gandit la un subiect pe care as vrea sa-l discut cu mama , bunica si matusile mele , ca intre fete.

- Vreau sa discut ceva cu voi. Mi-e un pic rusine. Au inceput obrajii sa imi arda.
- Spune draga mea.mi-a raspuns mama.
- Mi-e rusine. Am luat perna si mi-am pus-o pe fata. Ohh…
- Poti sa ne spui intodeauna ce ai pe suflet Renesmee…spuse matusa Rose.
- Fara sa-ti fie jena. Spuse tusica Alice. Puteam sa jur ca stie despre ce este vorba.

- Bine va spun. De fiecare data cand il vad pe Jake, simt o dorinta!! Vreau ca el sa fie al meu, vreau ca eu sa fiu al lui. Ardeam toata. Din cap pana in picioare.

Asteptam ca una dintre ele sa-mi spuna ceva. Dar toate erau ganditoare.

- Am spus ceva gresit? De ce nu spuneti nimic. Credeam ca imi veti da sfaturi.
- Ai 7 ani, spuse mama cu vocea sparta.
- Teoretic. O corectase Matusa Alice. Era ca un inger pentru mine, ma ajuta de fiecare data cand aveam nevoie. Chiar daca, cateodata ii dadeam dureri de cap.

- Trebuie sa ne obisnuim cu ideea. Arata aproape de 18. Mai sunt cateva zile si ajunge la maturitate ,Bella. Renesmee nu se va mai schimba… asa va ramane.Nu cred ca va astepta pana va face teoretic 18 ani sa isi inceapa viata sexuala. I-am zambit matusii Rose . Mi-a tras cu ochiul. O iubeam… O iubeam.. era perfecta.

- Are dreptate , aproba bunica Esme.
- Nu ma pot obisnui cu ideea. spuse mama. Fetita mea, femeie? Atat de repede. Nu puteam mintii. Chiar imi placea cum suna “femeie”
- Bella, nu ai ce face. Daca Nessie vrea sa-si inceapa viata sexuala. Asa va face. E adulta. Stie ce e mai bine pentru ea.
- Exact mama. Ma bucur ca ma sprijiniti. Nu e nimic stabilit. Doar ca la Jake ii e frica sa nu ii rupi capul.
Alice si Rose incepura sa rada. Parca era un cantecel.Mama se holba la mine, muta de uimire.
- Asta-i buna. Spuse bunica. Oricum imi place de Jacob. E un baiat bun, responsabil.
Vorbeau de iubirea mea. Normal ca e bun. Era totul pentru mine. Daca era dupa mine deja eram al lui. Dar cu un tata care citeste gandurile, e cam dificil.

- Orice ai hotari, poti conta pe mine. Imi spune mama mea. Asta era tot ce vroiam sa aud. I-am sarit in brate , am sarutat-o, i-am soptit ca o iubesc mai mult decat orice pe lume, apoi am trecut pe la toate imbratisandu-l si sarutandu-le.

- Va iubesc pe toate, sunteti cele mai deosebite fiinte care au putut exista.

- Si noi te iubim mai mult decat orice pe lumea asta. Tu ne-ai luminat vietiile ,Nessie. Spuse bunica mea.

S-au intors baietii. Au inceput pregatirile de plecare.